Cele mai potrivite pentru mazăre sunt solurile argiloase-nisipoase, permeabile și aerisite, care se încălzesc rapid primăvara, cu condiții de apă echilibrate, cu un conținut suficient de humus și calciu. Solurile care sunt prea umede cu un nivel ridicat de apă subterană și prea uscate și nisipoase nu sunt potrivite. Mazărea este foarte sensibilă la aciditatea solului; pH-ul nu trebuie să fie mai mic de 6,5 pe solurile ușoare și 7,8 pe solurile mai grele. Pentru un sol cu fertilitate medie se utilizează între 60 și 80 kg/ha P₂O₅, 120-140 kg/ha K₂O. Se recomandă utilizarea fertilizării cu azot în cantitate de 40-50 kg/ha înainte de însămânțare. Deficiența, în special excesul de azot, cauzează o creștere a gradului de afectare a plantelor de mazăre de către majoritatea ciupercilor patogene, provocând apariția ofilirii fusarium, făinării și ruginii. Mazărea este sensibilă la deficiențele de: fosfor, magneziu, bor și molibden.