Stresul la plante

Stresul este un răspuns fiziologic la condiții nefavorabile pentru creștere și dezvoltare. În acest sens, stresul este notoriu în câmpurile arabile, deoarece condițiile câmpului sunt rareori ideale pentru o anumită specie. Cu toate acestea, de obicei nu tratăm situațiile de deviere ușoară de la starea optimă pentru creșterea și dezvoltarea plantelor ca fiind stresante, ci doar anomaliile semnificative se încadrează în definiția citată mai sus.

Planta, ca orice organism viu, răspunde la stres printr-o serie de reacții de apărare codificate în genotipul său, care este moștenirea originii și creșterii sale într-o anumită zonă climatică. Plantele de cultură, care au suferit anumite modificări ale proporţiilor organelor individuale, deoarece au fost crescute pentru a produce randamente ridicate, au de obicei un prag mai mic de rezistență la stresul de mediu decât plantele primare. Astfel, primul răspuns al plantelor la stres este de a limita producția pentru a reveni la „instinctele de supraviețuire primare” (cuvântul „instinct” este folosit la figurat aici deoarece plantele nu îl folosesc ca atare). În genotipul plantei sunt codificate căile metabolice care ar trebui activate în caz de stres, dar sunt extrem de consumatoare de energie pentru plantă și, de regulă, funcționarea lor transferă întregul metabolism al plantei într-o reacție defensivă, reducând producția de randament la un minim practic. Stresul prelungit de orice fel poate duce în cele din urmă la un eșec al culturilor, care este cel mai bine observat în câmpurile supuse secetei pe termen lung (în spice se află semințe intermediare, care încolțesc, dar nu au nicio valoare economică). Al doilea mecanism de limitare a efectelor negative ale stresului de către plante este acumularea de substanțe cu greutate moleculară mică în celule. Un astfel de tratament permite plantelor aflate într-o situație de amenințare a bunei funcţionări a întregului să mențină celula (unitatea de bază de construcție) hidratată și cu o concentrație optimă a sucurilor celulare, ceea ce va permite acestei celule să supraviețuiască perioadei de stres (cel mai des este vorba de stres provocat de absența apei). După dispariția stresului, celula poate continua să funcționeze și să-și îndeplinească rolul în plantă fără probleme.

Prin urmare, mai rămâne ultima și cea mai importantă întrebare - ce putem face noi, cultivatorii, pentru a reduce efectele stresului?
Privind prin prisma fiziologiei plantelor, ar trebui să susținem prin acțiunile noastre ceea ce natura a dezvoltat de-a lungul a mii de ani de evoluție, adică cel mai bun mecanism de apărare. Aici, fertilizarea adecvată, echilibrată și efectuată corespunzător vine în prim plan. Nu numai azotul în cantități mari, care desigur este necesar, dar care singur reduce toleranța la stres a plantelor (în special cea legată de temperaturile scăzute și ridicate). Această fertilizare ar trebui să fie cuprinzătoare, oferind plantei acces la toți nutrienții pe tot parcursul sezonului de creștere, atât macro, cât și micronutrienți. Reacțiile enzimatice și căile fiziologice declanșate în perioade de stres, practic în fiecare caz, au nevoie de unul dintre micronutrienți pentru a funcționa, așa că nu uitați să fertilizați chiar de la începutul primăverii. Nutriția cuprinzătoare va fi primul pas către un răspuns natural rapid al plantei la stres și, în același timp, o revenire rapidă la căile de producție a culturilor optime (din punctul de vedere al agricultorului). O soluție excelentă sunt îngrășămintele complete cu microelemente din seria MAXIMUS AminoMicro, care ar trebui aplicate în astfel de condiții în doze mai mari dintre cele recomandate – 1kg/ha.

Cu toate acestea, s-ar putea să nu fie suficient. În acest caz, pot ajuta aminoacizii. Această funcție este îndeplinită perfect de aminoacizii cu greutate moleculară mică de la începutul seriei omoloage – glicină, prolină și derivații acestora. Administrarea acestor compuși înainte de apariția și intensificarea stresului reduce cantitatea de energie consumată pentru producția lor (planta primește o soluție gata preparată), îi face să fie absorbiți și transportați rapid la destinație, unde își pot îndeplini imediat funcția fiziologică, iar după potolirea stresului, acestea accelerează regenerarea plantelor prin minimizarea efectelor negative ale stresului sever. Soluțiile recomandate în acest caz sunt MAXIMUS AminoMicro în doză de 1kg/ha (unde glicina este purtătorul micronutrienților) și MAXIMUS Amino Antistres în doză de 1kg/ha (un îngrășământ tipic cu aminoacizi).